Camere video în magazin sau cabinet: ce afișezi și cât păstrezi

În iunie 2025, ANSPDCP a anunțat amendarea unei firme cu 15.219 lei pentru camerele video din birouri, din depozit și din hala de producție. Angajații nu fuseseră informați, iar un salariat care ceruse copia înregistrărilor nu primise niciun răspuns. Pe lângă amendă, firma a primit ordin să renunțe la camerele din interior și să le reorienteze pe cele de afară, ca să nu mai filmeze decât propria curte.

Dacă ai un magazin, un salon, un service auto, un restaurant sau un cabinet și ai pus camere, sau vrei să pui, aici afli ce scrii pe semnul de la intrare, cât păstrezi înregistrările, unde nu ai voie să filmezi, ce faci înainte să filmezi angajații și cum răspunzi când cineva îți cere o filmare.

Important: articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situația ta concretă, mai ales când filmezi angajați sau pacienți, discută cu un specialist în protecția datelor.

Pe scurt

• Ai voie să filmezi ca să-ți protejezi bunurile și oamenii, dacă ai un motiv real și filmezi doar zonele care contează: intrarea, casa de marcat, depozitul.

• La intrare afișezi un semn cu pictograma camerei, firma și un contact, scopul, cât păstrezi imaginile, drepturile oamenilor și unde găsesc informarea completă.

• Păstrezi puțin: câteva zile, după ghidul autorităților europene (EDPB); peste 72 de ore trebuie să poți explica de ce. Dacă filmezi angajați, cel mult 30 de zile, cu excepțiile din lege. Unele firme sunt obligate să păstreze 20 de zile.

• Nu filmezi toaletele, vestiarele și cabinetele de tratament. Pentru angajați legea cere cinci condiții, printre care informarea și consultarea lor prealabilă.

• Camerele intră în registrul prelucrărilor. Evaluarea de impact e obligatorie la monitorizarea pe scară largă, ceea ce un magazin cu trei camere de regulă nu este.

Ai voie să pui camere?

Da. Pentru o firmă, temeiul obișnuit e „interesul legitim” din articolul 6 alineatul (1) litera f) din GDPR: ai un interes real, de exemplu să previi furturile, care cântărește mai mult decât dreptul oamenilor de a nu fi filmați. Nu ai nevoie de acordul fiecărui client, dar ai nevoie de un motiv concret.

Ghidul EDPB 3/2019 privind dispozitivele video spune că interesul trebuie să fie real și actual, nu ipotetic. Un furt, o spargere sau furturile din magazinele vecine sunt motive bune. Statisticile generale despre criminalitate nu ajung. Notează incidentele, cu data și paguba, și reevaluează o dată pe an dacă mai ai nevoie de camere.

Unele firme sunt chiar obligate să filmeze. Normele de aplicare a Legii 333/2003 privind paza, aprobate prin HG 301/2012, cer camere și păstrarea imaginilor 20 de zile, printre altele, la stațiile de carburant, la magazinele de peste 500 m², la casele de schimb valutar, în sălile de jocuri de noroc, la casieriile furnizorilor de utilități și la bănci.

1. Ce scrie pe semnul de la intrare

Normele HG 301/2012 (art. 67) cer semne de avertizare, iar ghidul EDPB propune informarea „în două straturi”:

1. Semnul de la intrare, cam la nivelul ochilor, înainte ca omul să intre în zona filmată: pictograma camerei, numele firmei și un telefon sau un email, scopul (de exemplu „paza bunurilor și siguranța clienților”), cât păstrezi înregistrările, faptul că omul are drepturi și unde găsește informarea completă.

2. Informarea completă, cu tot ce cere articolul 13 din GDPR, inclusiv temeiul legal, cine mai vede imaginile și dreptul de a face plângere la ANSPDCP. Stă pe hârtie la casă sau la recepție și pe site, la un link sau un cod QR de pe semn.

Un semn după modelul din Ghidul EDPB 3/2019, punctele 112–118. Salonul și datele sunt fictive.

Semnul nu trebuie să arate unde e camera, dar omul trebuie să-și dea seama ce zonă e filmată. Și nu îți dă voie să filmezi orice: ghidul spune explicit că un client nu „se așteaptă” să fie filmat doar pentru că a văzut un afiș la ușă.

2. Cât păstrezi înregistrările

GDPR nu dă un număr de zile, ci spune că datele se păstrează cât e necesar scopului. Trei repere îl transformă în cifre:

Exemplul din ghidul EDPB e chiar un magazin mic: patronul observă vandalismul în aceeași zi, deci 24 de ore sunt suficiente. Când se întâmplă ceva, salvezi separat doar secvența respectivă și o păstrezi cât durează cazul.

Practic: setează înregistratorul (NVR-ul) să suprascrie automat imaginile după termenul ales, scris la fel pe semn și în registru.

3. Unde nu pui camere

Ghidul EDPB numește zonele în care nimeni nu se așteaptă să fie filmat: toaletele, saunele, cabinetele de consultație și de tratament, locuințele. Exemplul din ghid e clar: în toalete, nici prevenirea accidentelor nu justifică o cameră. Vestiarele țin de aceeași logică; regula pentru școli, citată de ANSPDCP, le exclude explicit, alături de grupurile sanitare. Ghidul mai atrage atenția asupra zonelor în care oamenii stau jos, mănâncă sau se relaxează, cum sunt mesele dintr-un restaurant, zonele de șezut sau sălile de fitness: acolo interesul lor de a nu fi filmați cântărește adesea mai mult decât al tău.

Unde se justifică o cameră și cât păstrezi imaginile. Sursa: Ghidul EDPB 3/2019; Legea 190/2018, art. 5; Normele de aplicare a Legii 333/2003. Zona de așteptare e încadrarea noastră pentru „zonele de șezut” din ghid.

Pentru un cabinet medical sau stomatologic: camera poate supraveghea intrarea și recepția, nu cabinetul în care e consultat pacientul. În februarie 2025, ANSPDCP a sancționat cu avertisment un liceu pentru camerele din grupurile sanitare.

4. Camerele și angajații

Dacă în cadru intră și oamenii tăi, se aplică articolul 5 din Legea 190/2018. Supravegherea video la locul de muncă e permisă numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile:

1. interesul tău e „temeinic justificat” și cântărește mai mult decât drepturile angajaților;

2. i-ai informat pe angajați înainte, complet și explicit;

3. ai consultat sindicatul sau reprezentanții angajaților înainte de montare;

4. alte măsuri mai puțin intruzive nu au funcționat;

5. păstrezi imaginile cel mult 30 de zile, cu excepțiile prevăzute de lege.

În sancțiunile ANSPDCP, problema e aproape mereu că firma „nu a făcut dovada” punctelor 2–4:

• mai 2025: un operator a folosit imaginile camerelor dintr-un punct de lucru ca să-și cerceteze disciplinar angajații: 24.887 de lei (5.000 de euro);

• iunie 2025: firma din introducere, 10.146 de lei pentru supravegherea audio-video a angajaților fără informare și fără măsuri mai blânde încercate înainte, plus 5.073 de lei pentru cererile salariatului lăsate fără răspuns;

• decembrie 2025: filiala județeană a unui ordin profesional, 10.177 de lei pentru camerele din birouri și din sala de curs, montate fără consultarea angajaților.

O cameră care filmează casa de marcat poate surprinde și casiera; una îndreptată spre biroul unui angajat, ca să vezi cât lucrează, e greu de justificat.

Și sunetul?

Ghidul EDPB cere ca funcțiile de care nu ai nevoie, cum ar fi înregistrarea sunetului sau zoomul, să fie dezactivate. Verifică dacă ale tale au microfon și dacă e pornit. În martie 2026, o firmă a primit 10.190 de lei pentru o cameră purtată pe corp (body-cam) cu care își filma angajații.

5. Camera care prinde strada sau vecinul

Ghidul EDPB spune că nevoia de a-ți proteja spațiul se termină, în general, la limita proprietății. Dacă o cameră exterioară prinde inevitabil o bucată de stradă, folosește mascarea zonelor (privacy mask), pe care o au multe camere și înregistratoare.

În ambele cazuri din 2025 de mai sus, ANSPDCP a cerut ca, pe viitor, camerele exterioare să filmeze doar perimetrul firmei, nu domeniul public. În aprilie 2025, o firmă cu camere îndreptate spre intrarea în casa unui vecin a primit 4.977 de lei pentru că nu i-a răspuns vecinului care îi ceruse să le mute.

6. Cine se uită la înregistrări

Stabilește în scris cine are acces la imagini, de exemplu tu și un angajat desemnat. Multe amenzi vin de la imagini ajunse unde nu trebuia:

• august 2024: un agent de pază a lăsat o clientă căreia i se furase telefonul în camera de monitorizare a unui hipermarket. Ea a fotografiat imaginile cu presupusul hoț și le-a publicat pe Facebook: 14.931 de lei;

• iunie 2026: la firma de pază a aceluiași lanț de magazine, un angajat a lăsat un străin în camera de monitorizare, iar imaginile au ajuns online: 10.200 de lei.

Nu arăți imaginile clienților pe monitor și nu le publici tu „ca să-l găsească lumea pe hoț”: ghidul EDPB spune că publicarea are alt scop decât paza și e greu de găsit un temei legal pentru ea. Dacă imaginile ajung totuși la cine nu trebuie, e un incident de securitate, pe care îl anunți la ANSPDCP în 72 de ore dacă există un risc pentru oamenii filmați.

Camere cu aplicație și cloud

Multe camere se văd pe telefon prin aplicația producătorului (de tipul Hik-Connect sau EZVIZ), iar unele păstrează înregistrările în cloud. Furnizorul care stochează imaginile pentru tine e o „persoană împuternicită”, deci ai nevoie de un contract de prelucrare cu el (articolul 28). Caută-l în termenii acceptați la crearea contului și verifică dacă imaginile ajung în afara Uniunii Europene. Securitatea e la tine: parolă schimbată, autentificare în doi pași, firmware actualizat. Pe larg, cu cine are acces la imagini și ce faci cu clipurile, în articolul despre camerele cu aplicație pe telefon.

7. Când cineva îți cere filmarea

Un client, un pacient sau un angajat care apare în înregistrări are dreptul la o copie (articolul 15 din GDPR). Răspunzi în cel mult o lună, gratuit. Din ghidul EDPB:

• poți cere omului intervalul în care a fost acolo, de exemplu o oră, ca să nu cauți prin zile întregi de imagini;

• dacă în secvență apar și alți oameni, îi blurezi înainte să dai copia, dar nu folosești asta ca motiv de refuz;

• dacă imaginile s-au șters automat după termenul tău, îi spui asta în răspuns.

ANSPDCP sancționează des tocmai lipsa răspunsului. În martie 2025, un hotel a primit 4.977 de lei pentru că nu a răspuns unui client care ceruse imaginile din perioada sejurului. În octombrie 2026, un spital veterinar, 5.242 de lei, pentru că nu a dat unei cliente copia înregistrărilor în care apărea. Cum ții evidența cererilor și a termenului de o lună am explicat în articolul despre datele primite prin formularul de contact; regulile sunt aceleași pentru filmări.

Când cere poliția

Normele HG 301/2012 (art. 67 alin. 4) îl obligă pe cel care are camere să dea organelor judiciare, la cererea lor scrisă, înregistrările în care apare o faptă penală. Dai secvența respectivă, nu accesul la tot sistemul, și notezi ce ai dat, cui și când.

8. Registrul prelucrărilor și evaluarea de impact

Supravegherea video intră în registrul prelucrărilor (articolul 30 din GDPR), ca activitate separată: scopul, cine e filmat, cine are acces, furnizorii, termenul de păstrare și măsurile de securitate. Excepția pentru firmele sub 250 de angajați nu te ajută: camerele filmează zilnic, deci prelucrarea nu e „ocazională”.

Evaluarea de impact (DPIA) e o analiză scrisă a riscurilor pentru oamenii filmați. Decizia ANSPDCP 174/2018 o face obligatorie, printre altele, la „monitorizarea sistematică pe scară largă a unei zone accesibile publicului”, cu exemple ca centrele comerciale, stadioanele, piețele și parcurile, și la monitorizarea pe scară largă a angajaților. Un salon cu două camere de regulă nu e „pe scară largă”; un lanț de magazine s-ar putea să fie. Dacă nu ești sigur, întreabă un specialist.

Chiar fără DPIA, merită să ai pe o pagină „testul interesului legitim”: de ce ai pus camerele, ce zone filmezi și de ce nu ajunge o măsură mai blândă.

Checklist pentru camerele tale

• Notează de ce ai camerele: incidentele, cu data și paguba.

• Verifică unghiul fiecărei camere: fără toalete, vestiare, cabinete de tratament, stradă sau vecini.

• Oprește microfonul și funcțiile de care nu ai nevoie.

• Alege termenul de păstrare și setează ștergerea automată.

• Pune semnul la intrare și informarea completă la casă și pe site.

• Dacă filmezi angajați: informare prealabilă, de preferat scrisă și semnată, și consultarea reprezentanților lor.

• Stabilește cine are acces; schimbă parola implicită și activează autentificarea în doi pași.

• Trece supravegherea video în registrul prelucrărilor.

Întrebări frecvente

Camerele în registru, cu SmartDPO

În SmartDPO răspunzi „Da” la întrebarea „Ai camere video?”, iar supravegherea video apare în registrul prelucrărilor cu scopul, temeiul legal, categoriile de date și un termen de păstrare deja completate, pe care le ajustezi la situația ta. Din registru se generează documentele, printre care nota pentru angajați, iar planul Firmă include evaluarea de impact și testul interesului legitim. Vezi ce face aplicația sau încearcă planul gratuit, pentru o singură firmă.